Jurnalul Unei Pisici Băgăcioase - Kristi R. F.

R.F. Kristi

JURNALUL UNEI PISICI BĂGĂCIOASE

Tradus de Teodora Bondoc

© R.F. Kristi 2017

Arborele nostru genealogic

Uită-te puțin la @ Familia Mea:

INCA (EU):

Eu sunt o pisicuță siberiană, iar noi, siberienele, suntem niște frumușele.

Sunt liderul înnăscut al Trupei din mai multe motive.

Până la urmă,

* Sunt prima născută și surioara cea MARE a grupului de blănoși!

* Sunt o pisicuță super-isteață!

Pun pariu că nu ai găsi vreo pisicuță mai isteață decât mine, nici dacă ai înota până în China. Mama nu știe, dar eu SUNT MIEZUL aici, la noi.

CARA:

Cara, o pisicuță siameză, e surioara mea frumoasă.

Ea e fandosita familiei.

E mereu aranjată, dichisită și îngrijită și e foarte atașată de mama.

Ea e preferata mamei. În ochii mamei, ea nu ar putea să facă vreo greșeală, iar Carei îi place să o lingușească pe mama. Bleah!

FROMAGE:

Fratele meu, Fromage, e o pisică tigrată. Fromage a fost numit după brânza franțuzească pe care o adoră, deoarece Fromage înseamnă „brânză” în franceză.

Fromage adoră brânzeturile, orice fel de brânză. Punct. El se consideră un mare expert în acest domeniu.

Fromage este mascota magazinului nostru cu brânzeturi. El merge cu Mama în fiecare zi la magazin. Și-a construit un renume în cercurile iubitorilor de brânză din Londra.

El crede cu tărie că succesul magazinului nostru i se datorează lui.

Fromage e, de asemenea, predispus la accidente și are obiceiul să se implice în tot felul de bătăi. Dacă se găsește ceva stricat în casa noastră, poți să pui pariu pe un dolar că Fromage a avut de-a face!

CHARLOTTE:

Charlotte este un hamster pitic Roborovski și cel mai bun prieten al lui Fromage.

L-a cunoscut pe Fromage în magazinul nostru din Paris și s-a hotărât să vină cu noi la Londra.

Charlotte îi este devotată lui Fromage, în ciuda numeroaselor certuri în care e implicat acesta. Nu înțeleg această prietenie dintre Fromage și Charlotte. Charlotte e inteligentă și ageră. Pe când, Fromage chiar o fi??? Ei bine, Fromage e Fromage.

Lui Fromage îi place să pălăvrăgească într-una, iar lui Charlotte îi place să asculte. Acesta ar putea fi motivul pentru care sunt prieteni.

Fromage devine gelos dacă cineva încearcă să se apropie prea mult de Charlotte.

MISSY (MAMA):

Mama e un om pe care îl deținem în comun. Oamenii îi spun Missy, dar pentru noi, pisoii, e Mama.

Mama administrează magazinul nostru de brânză. Magazinul de brânză e în inima Kensingtonului. E modelat după succesul pe care l-a avut magazinul nostru din Paris.

Noi o lăsăm pe Mama să creadă că e stăpâna noastră când, de fapt, noi, pisicile, o deținem pe ea. Lumea noastră gravitează în jurul Mamei, dar ea are o fixatie pentru ceva care, pe noi, pisicuțele, nu ne interesează:

* Hrana noastră.

Dieta noastră e controlată cu grijă de Mama, chiar dacă noi nu vrem.

Putem să toarcem și să mieunăm pe lângă picioarele ei cât am vrea, că nu se va răzgândi când ne pregătește cina. Nu ajungem la un acord nici dacă o privim cu ochii noștri adorabili.

* Igiena noastră

Mama e strictă în privința curățeniei. Când nici nu ne așteptăm – apar de nicăieri periile noastre de curățat.

Fromage încearcă să se ascundă de când scoate ea periile.

Dar Cara se uită cu privirea ei fandosită și chiar toarce când mama o perie, cu ochii ei albaștri sclipind ca două sfere magnifice – numai pentru Mama.

De obicei, Fromage mârâie „trădătoare” către ea, iar ea se azvârle sub canapea.

Dar îi pasă ei?

NUuuuu!

Eu mă prefac că protestez, dar nu are cum să nu-mi placă să simt peria pe blăniță. În orice caz, Mama e de neoprit când intră în atmosfera de „curățat pisicuțele”.

Și de ce nu m-aș bucura de periaj?

MĂTUȘA FLORENCE:

Mătușa Florence e mătușa Mamei.

Nu o să mă sfiesc să spun că Mătușa Florence e topită după mine.

Ea e singura familie pe care o are Mama, în afară de noi.

Mătușa Florence locuia înainte în căsuța în care stăm noi în Kensington, Londra. Mătușa Florence locuiește acum în Provence, Franța.

ACUM, CĂ MI-AI VAZUT FAMILIA, SĂ TRECEM LA LUCRURI MAI INTERESANTE!!!

SPOROVĂIALĂ ... SPOROVĂIALĂ... INTRODUCERE

Într-o dimineață de sâmbătă, la începutul lui decembrie.

Viața mea devenise atâââât de palpitantă!

Era în preajma perioadei când am început să scriu jurnalul!

V-ați putea întreba – De ce ar avea Jurnal o Misicuță (adică pisicuță, desigur)!!! Motivul e cât se poate de simplu.

De când am ajuns cu familia de la Paris în Londra, m-am implicat în prima mea aventură de pisică detectiv.

Din acel moment mi-am dorit să devin cea mai inteligentă pisică-detectiv.

Pisica Spion Vedetă numărul 1 în lume.

Scrisul în jurnal a devenit important pe măsură ce mă apropiam de îndeplinirea visului meu. Așadar, ce altă modalitate mai bună să țin evidența poveștilor mele de succes în afară de a-mi nota aventurile de investigații?

Am decis că deja sunt cea mai bună pisică-spion din Londra.

Fără îndoială!

Faima mea s-a răspândit în toată țara, si chiar și mai departe, tocmai până în orașul meu natal Paris, în Franța.

Mi-am imaginat prietenele mele pisicuțe aflând despre celebra pisică de investigație.

M-ar recunoaște cu mirare.

Unii ar putea spune că „a fost să fie” și m-ar recunoaște ca pe o pisică detectiv strașnică – o pisică detectiv ‘par excellence!’

Altele ar fi geloase și ar insinua că a fost „doar noroc”.

Nicio urmă de îndoială – până și pisicile geloase ar fi nevoite să recunoască o pisică detectiv cunoscută în toată lumea!

A fost floare-la-ureche să sustrag un carnețel nou de pe biroul mamei când nu se uita.

Aventurile pisicii siberiene minune Inca, cea mai cunoscută pisică-detectiv de pe planetă va fi o capodoperă --–Un real succes --–Un bestseller!

Cine ar rezista unor povești cu pisici băgăcioase cum sunt ale mele?

Da --–abilitățile mele de detectiv mă vor duce pe drumul către celebritate.

Era momentul perfect să încep, pentru că se apropia Crăciunul. În aer plutea un sentiment de entuziasm palpabil.

Fără îndoială! Crăciunul era perioada mea preferată din tot anul.

Mirosul de pin, decorațiunile strălucitoare și majoritatea cadourilor pentru noi de sub steluțele sclipitoare din brăduț...

Le povestisem Carei și lui Fromage despre jurnal și voiau să știe cât de important va fi rolul lor în Jurnalul meu.

„Să vedem…” e tot ce le-am promis.

Am auzit un murmur „isteața lui pește” din partea Carei, pe care m-am prefăcut că îl ignor.

Era jurnalul MEU și eu decideam ce voi scrie.

Așa că uite!!!

Isteața lui pește!

Nu aveam de gând să îi las pe surioară și frățior să preia controlul jurnalului. Mi-aș putea imagina ce ar fi devenit:

• De la Fromage – Polologhie lungă despre minunata lui

brânză franțuzească!!!!

• De la Cara – Noutăți în materie de eșarfe și cum să te înfrumusețezi!!!!!

Mi-am imaginat, ca prin vis o ceată de căței îngenunchiați înaintea inteligenței mele superioare.

DAAA!

Aș fi INCA, pisica-detectiv par excellence!

Nicio pisică nu ar mai fi așa de adorată de mulțimi.

„Bravo, Inca!”

DECEMBRIE

12 zile până la Crăciun

Duminică seara, târziu:

Deodată, am avut sentimentul ciudat că suntem urmăriți.

Mama noastră, Missy, făcuse focul în șemineu și lemnul trosnea cu veselie. Căsuța era călduroasă și primitoare, în ciuda frigului de afară.

Era o seară ca oricare alta la reședința Inca. Cara, Fromage, Charlotte și cu mine stăteam în jurul șemineului cu Mama, umanoidul tânăr pe care îl deținem împreună.

M-am gândit că doar m-am imaginat că aș fi urmărită și am scuturat din cap și m-am liniștit.

Dar sentimentul straniu că sunt urmărită s-a furișat din nou.

Ca să nu-i deranjez pe ceilalți, m-am uitat pe fereastră cu grijă. Nu era nimic acolo – doar întuneric și puțină lumină de la uriașa Lună de deasupra.

M-am întors în același loc și m-am așezat din nou, cu fața către fereastră, în caz că niște EXTRATEREȘTRI din spațiu ne-ar ataca prin fereastră.